Tu rizi,eu sa rid am uitat
Tu dormi,eu veghez neincetat
Tu cauti,eu demult am tacut
Nu ti-am spus cit doresc
Sa-mi dai tot ce am pierdut
Tu minti,eu regret ca am crezut
Tu uiti,eu sa uit n-am stiut
Tu pleci,eu ramin n-am fugit
Ce contrast intre noi
Prea tirziu am simtit
Tu si eu ne-am despartit!
miercuri, 10 decembrie 2008
Impaca-te!
Confruntarea cu Despartirea – Durerea si DespartireaConfruntarea cu despartirea poate fi una din cele mai grele experiente pe care ni le ofera viata. Durerea si despartirea pot fi sinonime. Pentru a depasi durerea, de multe ori cautam sa intelegem ce a produs despartirea, si adesea ii invinovatim pe ceilalti. Insa, adevarul este ca toti vom trai cel putin un fel de despartire in vietile noastre. Despartirea este definita de Webster ca: a separa, a disocia, a se imprastia, detasat, singur/izolat, singuratic. Este clar ca exista numeroase tipuri de despartire cu care ne putem confrunta. Despartirea poate fi pentru un timp scurt sau pentru toata viata.
Confruntarea cu Despartirea – Pe termen scurt si lungConfruntarea cu despartirea pentru un timp scurt poate avea loc atunci cand tu sau un om drag de-al tau pleaca in calatorie, merge la razboi sau se muta pentru studii la facultate. Desi aceste circumstante sunt dificile, speranta reintoarcerii acelui om poate face despartirea mult mai usor de depasit. Desi este dureroasa, despartirea pentru o perioada scurta este de obicei naturala si este o durere pe care noi o putem stapani. De exemplu, cand copiii vor creste vor pleca de la parintii lor, pentru a-si forma propriile familii. Ei au plecat din casa lor natala, si totusi raman parte a familiei. Pot fi despartiti fizic, dar familiile sa ramana puternic legati prin telefon, e-mailuri si vizite. A avea de a face cu despartirea pe un termen mai lung este ceva mult mai dureros. Poate aceasta despartire nu se va rezolva niciodata datorita divortului, mortii sau excomunicarii. Aceasta despartire este insotita de cele mai multe ori de sentimente de excludere, izgonire, izolare sau abandon. Despartirea de lunga durata produce adesea o durere emotionala intensa care este greu de stapanit. Daca suntem despartiti datorita excluderii sau izgonirii, ne simtim de multe ori respinsi sau discriminati. Aceste sentimente pot fi paralizatoare daca nu sunt tratate eficace.
Confruntarea cu Despartirea – Mangaiere in Imbratisare si AcceptareAtunci cand ne confruntam cu despartirea, se intensifica nevoia noastra de a fi iubiti si acceptati. In timp ce consilierea este extrem de importanta, putem invata singuri sa ne luptam cu despartirea dureroasa. Intelegand modul in care definim imprejurarile si invatand sa selectam si sa luam ce este important pentru noi, invatam sa depasim despartirea. Este posibil sa continuam sa iubim persoana sau situatia care ne-a exclus sau respins? Da, dar este o chestiune de decizie. Cu alte cuvinte, putem continua sa iubim in ciuda durerii personale daca alegem in mod constient sa-l iertam pe cel care ne-a ranit si daca alegem sa-l iubim indiferent de orice. Inseamna aceasta ca relatia va fi restaurata? Nu neaparat, dar putem invata sa facem fata durerii si chiar sa fim mangaiati prin intelegerea noastra si alegerea prioritatilor.
Confruntarea cu Despartirea – Dragostea lui Dumnezeu este raspunsulLa inceputul istoriei, confruntarea cu despartirea a fost experimentata de Dumnezeu. Omul a ales sa se desparta de Dumnezeu prin neascultare (vezi Geneza, capitolul 3). Dumnezeu Isi iubeste creatia si nu vrea sa fie despartit de ea. Dumnezeu doreste sa aiba partasie si o relatie personala cu noi; prioritatea Sa este de a iubi omul. Biblia spune ca Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:7-8). Invatam dragostea de la Dumnezeu si putem stapani astfel durerea noastra prin dragoste. Depasirea tuturor formelor de despartire este posibila prin dragoste. Dumnezeu ne iubeste in toate imprejurarile. Romani 5:8 spune: “Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Cristos a murit pentru noi”. Ioan 3:16 spune: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Daca suferi acum in urma unei despartiri dureroase, dragostea neconditionata a lui Dumnezeu poate alina o mare parte a durerii pe care o experimentezi. Nu este necesar sa incetam a iubi doar pentru ca suntem despartiti. De multe ori iubim pe cineva, si totusi datorita anumitor fapte sau imprejurari, descoperim ca acea relatie nu este posibila. Fiindca depinde de anumite conditii care trebuie indeplinite, relatia este conditionata. Dragostea lui Dumnezeu fata de noi este neconditionata, dar daca vrem sa ne bucuram de relatia cu El, este nevoie sa implinim sau sa satisfacem anumite conditii. Mandria, mania sau lipsa smereniei adesea ne impiedica sa ne impacam si sa restabilim relatia cu El. Atunci cand separarea este cauzata de moarte sau de probleme nerezolvate, cum este lipsa pocaintei sau impacarii, va fi dureros. Suferi acum datorita unei despartiri de nerezolvat? De ce sa nu dai durerea aceea lui Dumnezeu? Daca nu ai avut inainte niciodata o relatie cu El, poti avea una chiar acum. Spune-I doar ca iti pare rau pentru lucrurile care le-ai facut si L-ai ranit sau dezamagit pe El. Spune-I ca vrei sa-ti schimbe viata si sa traiesti potrivit voii Sale pentru tine asa cum este descoperita ea in Cuvantul Sau, Biblia. Depasirea oricarei despartiri este posibila, dar intai de toate cere sa punem capat despartirii noastre de Dumnezeu. Este dorinta Lui. Este si a ta? El este doar la o rugaciune departare.
Confruntarea cu Despartirea – Pe termen scurt si lungConfruntarea cu despartirea pentru un timp scurt poate avea loc atunci cand tu sau un om drag de-al tau pleaca in calatorie, merge la razboi sau se muta pentru studii la facultate. Desi aceste circumstante sunt dificile, speranta reintoarcerii acelui om poate face despartirea mult mai usor de depasit. Desi este dureroasa, despartirea pentru o perioada scurta este de obicei naturala si este o durere pe care noi o putem stapani. De exemplu, cand copiii vor creste vor pleca de la parintii lor, pentru a-si forma propriile familii. Ei au plecat din casa lor natala, si totusi raman parte a familiei. Pot fi despartiti fizic, dar familiile sa ramana puternic legati prin telefon, e-mailuri si vizite. A avea de a face cu despartirea pe un termen mai lung este ceva mult mai dureros. Poate aceasta despartire nu se va rezolva niciodata datorita divortului, mortii sau excomunicarii. Aceasta despartire este insotita de cele mai multe ori de sentimente de excludere, izgonire, izolare sau abandon. Despartirea de lunga durata produce adesea o durere emotionala intensa care este greu de stapanit. Daca suntem despartiti datorita excluderii sau izgonirii, ne simtim de multe ori respinsi sau discriminati. Aceste sentimente pot fi paralizatoare daca nu sunt tratate eficace.
Confruntarea cu Despartirea – Mangaiere in Imbratisare si AcceptareAtunci cand ne confruntam cu despartirea, se intensifica nevoia noastra de a fi iubiti si acceptati. In timp ce consilierea este extrem de importanta, putem invata singuri sa ne luptam cu despartirea dureroasa. Intelegand modul in care definim imprejurarile si invatand sa selectam si sa luam ce este important pentru noi, invatam sa depasim despartirea. Este posibil sa continuam sa iubim persoana sau situatia care ne-a exclus sau respins? Da, dar este o chestiune de decizie. Cu alte cuvinte, putem continua sa iubim in ciuda durerii personale daca alegem in mod constient sa-l iertam pe cel care ne-a ranit si daca alegem sa-l iubim indiferent de orice. Inseamna aceasta ca relatia va fi restaurata? Nu neaparat, dar putem invata sa facem fata durerii si chiar sa fim mangaiati prin intelegerea noastra si alegerea prioritatilor.
Confruntarea cu Despartirea – Dragostea lui Dumnezeu este raspunsulLa inceputul istoriei, confruntarea cu despartirea a fost experimentata de Dumnezeu. Omul a ales sa se desparta de Dumnezeu prin neascultare (vezi Geneza, capitolul 3). Dumnezeu Isi iubeste creatia si nu vrea sa fie despartit de ea. Dumnezeu doreste sa aiba partasie si o relatie personala cu noi; prioritatea Sa este de a iubi omul. Biblia spune ca Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:7-8). Invatam dragostea de la Dumnezeu si putem stapani astfel durerea noastra prin dragoste. Depasirea tuturor formelor de despartire este posibila prin dragoste. Dumnezeu ne iubeste in toate imprejurarile. Romani 5:8 spune: “Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Cristos a murit pentru noi”. Ioan 3:16 spune: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Daca suferi acum in urma unei despartiri dureroase, dragostea neconditionata a lui Dumnezeu poate alina o mare parte a durerii pe care o experimentezi. Nu este necesar sa incetam a iubi doar pentru ca suntem despartiti. De multe ori iubim pe cineva, si totusi datorita anumitor fapte sau imprejurari, descoperim ca acea relatie nu este posibila. Fiindca depinde de anumite conditii care trebuie indeplinite, relatia este conditionata. Dragostea lui Dumnezeu fata de noi este neconditionata, dar daca vrem sa ne bucuram de relatia cu El, este nevoie sa implinim sau sa satisfacem anumite conditii. Mandria, mania sau lipsa smereniei adesea ne impiedica sa ne impacam si sa restabilim relatia cu El. Atunci cand separarea este cauzata de moarte sau de probleme nerezolvate, cum este lipsa pocaintei sau impacarii, va fi dureros. Suferi acum datorita unei despartiri de nerezolvat? De ce sa nu dai durerea aceea lui Dumnezeu? Daca nu ai avut inainte niciodata o relatie cu El, poti avea una chiar acum. Spune-I doar ca iti pare rau pentru lucrurile care le-ai facut si L-ai ranit sau dezamagit pe El. Spune-I ca vrei sa-ti schimbe viata si sa traiesti potrivit voii Sale pentru tine asa cum este descoperita ea in Cuvantul Sau, Biblia. Depasirea oricarei despartiri este posibila, dar intai de toate cere sa punem capat despartirii noastre de Dumnezeu. Este dorinta Lui. Este si a ta? El este doar la o rugaciune departare.
acasă în vis
aici eram viu dincolo de cartierele mărginaşe un om al nimănui şi al tuturorcercuri în apă tinereţe a mea vândută regesc delicat traversând podurieu aici mor mi-am spus plină de viaţă aşteptând ivirea zorilordoi paşi înspre lună încă doi înspre casa de ceaţăstingher în oglinda azură departele zvon al întâmplării naşterii noastreşi lăsam în urmă femei cu mâini transparente prelungibărbaţi uriaşi cu aripi de ceară cum iubirea lor călătoare printre stele departe ţări fără nume străbătute ani la rând împreunădreaptă amiază ne e dat să trăim acum chiar în mijlocul nopţiimasca ta e la mine umbli prin lume cu trupul sfâşiat de victorii niciodată-ntâmplatedin lumina altora te hrăneşti îndestulată fiinţă veştedă gloria ta ura ţi se revărsă şi înfloreşteprin văzduhurile tandre-ale nopţii prin ungherele stranii ale visuluişi lăsam în urmă trupuri însângerate pietre pentru adus aminte întunericulîncăperi fără ferestre sărbători trase de cai negri înspre capătul lumiieram zei şi habar n-aveam despre lucrul acesta eram zei şi bucuram oameniicu sălbăticia cuvintelor cu amărăciunea sclipitoare a zăpezilor şi pletelor noastreşi ne-am întors acasă în locul naşterii dintâi şi de pe urmăca într-un loc străin săracul risipitorul şi fiulnu mai era nimeni şi nimic pentru noi acolo pe o piatră albă am stat şi am privit drumulpleca de la noi înspre iarnănu se va mai întoarce şi nici nu îl vom mai urma cu gândul sau pasul(cum tatăl meu în chiar secunda naşterii mele a privit pe fereastră spre dricul ce tocmai traversa oraşultot astfel noi am oftat înspre zori fără teamă acesta era sfârşitul ne puteam întoarce la treburile noastrenu se întâmplase mai nimic între timp)
într-o zi mi s-a părut că şi moartea creşte la loc
cred că am trecut peste toate întâmplările dintr-un fel de inconştienţă. ziua le sorbeam trupurile ca pe nişte licori noaptea adormeam în braţele fiarelor. niciodată nu mi-a fost teamă. se făcea mereu o nouă zi şi apoi o noapte succesiune pe care am ajuns s-o consider suficientă pentru siguranţa mea. vegheam la căpătâiul muribunzilor cu oarecare optimism. înţelegeam trecerea şi nu mi se părea o prea mare scofală. moartea mi se părea un simplu cuvânt. dar pe mine nu cuvintele mă interesau. nu. eu aveam toate aceste clipe pline prelungite mult în linişte. şi nu se cădea să vorbesc despre ele.chiar şi acum când spun aceste lucruri nu mi-e prea clar de ce nu am plâns de ce nu am urlat de ce nu am disperat încercând să reţin totul aici. cum de m-am bucurat ca un copil am cântat am aşezat flori în ierbar şi am crezut că sufletul zboară ca o pasăre fără să am vreo îndoială în această privinţă.nu m-am îndoit de nimic. de fapt am fost sigură că lucrurile se petrec în interiorul nostru şi că suntem nemuritori. oarecum perisabili dar nemuritori. şi că orice consumăm creşte la loc. într-o zi mi s-a părut că şi moartea creşte la loc. dar mi-am dat seama că zilele şi nopţile nu se mai succed chiar în acelaşi fel. că uneori lumina se prelungeşte nepermis de mult. că nu mai găsesesc mecanismul acela extrem de simplu pentru produs întunericul un filet ceva orice. de atunci sunt mai atentă mai puţin nevinovată. număr în gând. ştiu.
vis de despartire
uiteca acolo unde mor randunelele am gasit un cant de ganduri:ma prelingeam in ochii mei de lut-aveam ochi de lutsi mi spuneai ca pot sa ma duc in minesi o sa ti i gasescsi o sa ma mangaiimi spuneai ca mainile tale sunt incade zapada.si erau...rastignirile tale ma chemauma desfaceam in tine-eram singur printre randunelele moartelanga minese topeau toatecotrobaiam prin mine site gaseamaveam maini de zapada-unde eram?ochi de lut-imi spuneaiochi de lutvoiam sa vad prin albastrul tauaveam ochi de lutrastignit in inima tavedeam prin albastrul tau cum nu sunt...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)